n 1997, la începuturile micii noastre afaceri de producător-negociant, după o zi lungă de degustări în nordul Ronului, i-am adus tatălui meu câteva eșantioane de Côte-Rôtie. Vinurile proveneau din minunatele șisturi din Rozier și Grandes Places. Fiind vorba de o perioadă în care schimburile între producători din diferite regiuni erau destul de rare, el nu mai gustase niciun Côte-Rôtie. Dar avea spirit deschis, de artist și s-a îndrăgostit de vinuri: să fie pentru că prospețimea și aromele lor de violete îi aminteau de Gigondas-ul de la Sainte Cosme? Eu așa cred. Côte-Rôtie-ul din 2016 este magnific prin clasicismul lui. Căci un Côte-Rôtie mare nu trebuie să fie nici supra-copt, nici sub-copt: ca și în Burgundia, este vorba în primul rând de echilibru și măsură. La extreme, terroir-ul poate fi ușor desfigurat sau poate chiar să dispară. Pietrarul (pasărea) reprezentat pe eticheta noastră provine dintr-o carte de ornitologie provensală din secolul al XVIII-lea, pe care mi-a dăruit-o tata. Era foarte pasionat de păsări și considera că omniprezența lor în mica vale de la Saint Cosme era vitală atât pentru bio-diversitate cât și pentru cultura biologică. A gândit întotdeauna înaintea vremii sale, așa că a promovat această idee încă din anii 1970. Agricultura nu poate fi practicată ignorând natura care ne înconjoară și, cu atât mai puțin, distrugând-o. Jambon afumat, violete, grafit, cenușă rece, lemn dulce. Îmbuteliat fără a fi filtrat.”